stai.

crezând că poți pleca oricând
vei mai sta măcar cât pentru-n gând
refuzând că ăla e momentul când
plecând, renaști plângând.

tremurând, să-mi cauți sinele
cum își caută trenul șinele,
chipul numele,
surdul rimele.

iar când mă găsești,
să trosnească soarele,
să migreze visele,
să ți se afunde grele, tălpile,
să mă rogi să-ți iert păcatele
rostindu-ți numele.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s