singurătatea nu e singură.

singurătatea nu vine niciodată singură
te ia de mână și te pierde.
visând, cutreierând,
te ia de mână și te pierde alergând.

într-un univers doar al ei
îți simți pieptul palpitând,
ochii tremurând îți urmăresc plângând,
ultimul gând.

singurătatea e slabă și albă-n obraji
are ochii goi și grei
picioarele făcute din bețe și clei
și-un miez de idei în locul inimei.

te scapă din brațe și te privește îndelung
flămândă te ține departe cât să nu te-ajung
bătând din palme așterne un cântec prelung
iar mie nu-mi rămâne decât să te alung.

singurătatea sunt eu, visând,
cutreierând,
ce te iau în brațe și te privesc tremurând
doar ca să-ți fiu ultimul gând.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s