eu, tu și marea

te alerg până-n calmul mării,
până la mijlocul uitării,
mă lași fără aer până ajung la filtrul țigării,
să ne iubim până când dimineața-și înflorește zorii.

căci tu pleci o dată pe minut
și-mi apari in minte cu o secundă înainte să te uit
înainte de timp, adâncit și parcă adormit
și de unitate-n univers parcă amețit.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s