Patru.

luna ne străƒfulgera camera în douăƒ
inima-n patru
ne-mpartea praf de stele să ne ţină răcoare
ne ducea acasă.
eu nu mai respiram decât prin tine
şi ţipam în gol ca să ţi-l umplu
trăgeam de el ca să ţi-l scot
respriram prin el să ţi-l absorb.
şi te primeam înăuntru tremurând
murmurând
şi te goneam afară surâzând.
din unul am plecat şi unul ne refacem
cu picioarele-n pământ
cu mâinile înfipte-n real
capurile peste stoluri de nori
şi esenţa…ni se pierdea prin univers.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s