Cu termen de expirare.

Ce mult a trecut de cand nu am mai deschis blogul asta. Ce mult timp a trecut de cand nu mi-am mai deschis sufletul fara rusine in fata unor scaune fara spectatori. Asa ca imi iau un scaun si ma asez in goliciunea unei sali. Apoi ma ridic, iau scaunul si il arunc de un perete. Ma simt cuprinsa de o furie ce-mi inconjoara corpul ca o iedera lemnoasa. Incet, inflorind, ofilindu-se, inverzind iar. Si parca intr-o secunda trec o mie de ani…Imi cunosc mania si frica, asta nu este a mea. Si dispare. Tot ce este lumesc are un termen de expirare. Talentele, relatiile, cladirile, iarba, pamantul, soarele. Viata are termen de expirare. You only get one shot. Alegi sa vii aici, te bagi intr-un corp capabil sa simta atat de multe si confuze sentimente. E ca si cum m-as urca eu acum intro macara si as incerca sa o manevrez fara sa daram zeci de cladiri in drumul meu. Totul trece intr-o secunda. Cortina cade inainte sa se termine piesa, uimirea si indignarea apar si dispar intro secunda si apoi fiecare pleaca in drumul lui. Acest sfarsit brutal nu pare sa deranjeze pe nimeni pentru ca intr-un final…toti stiu sfarsitul.

Reclame

Un gând despre &8222;Cu termen de expirare.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s