Aminteste-mi.

Unde sunt? Ce fac acum? Nu mai fac diferenta intre doua orase, totul e la fel de o monotonie greu de inghitit. Sigura diferenta e ca un oras te are pe tine, celalalt pe mine. Undeva totul se transforma timp de 4 ore de mers cu un accelerat jegos, undeva pe ruta asta zboara cu dureri mici, smulse, idei despre ce am putea fi, ce am fost si ce nu avem curajul  sa fim, caci gatul imi amorteste dormind cu capul pe geamul rece al trenului, speriata tresar, nu esti langa mine si e totul atat de neclar caci nimic nu ar trebui sa fie asa cum este. Am uitat, aminteste-mi. Aminteste-mi cum noaptea te sperii ca nu sunt langa tine, cum ma dezvelesti si stranuti de la parul meu care iti gadila nasul. Spune-mi, arata-mi, am uitat, iar tu ma uiti cu fiecare secunda cu care ma indepartez iar eu te doresc mai mult cu fiecare centimetru de distanta. Am uitat, aminteste-mi.

Nu imi gasesc locul, nu imi gasesc firea, nu imi gasesc somnul, nu ma mai gasesc in nimeni si nimic. Locul meu nu e aici, locul meu nu ma mai asteapta. Inspiratia nu ma mai gaseste, dezolarea ma infioara, iar degetele imi debiteaza numai dobitocenii. Ma opresc din tot acum, o iau de la capat oricum.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s