Vrei. Dar poti?

De cele mai multe ori zambesc. Tu esti chiar atat de prost incat sa ma crezi? Ai o impresie ca ma cunosti si ca stii cam ce imi poate nascoci mintea mea bolnava? Ai o impresie proasta. Tinzi sa crezi ca atunci cand te salut chiar te bag in seama, ca atunci cand port o minima conversatie politicoasa cu tine sunt chiar bine crescuta, ca atunci cand te privesc mai insistent chiar sunt interesata, ca atunci cand nu am chef sa ma contrazic cu tine chiar iti dau dreptate? Tinzi sa crezi prost. Ai senzatia ca ma apreciezi. Senzational de prost. Ai toleranta de a ma aproba in ceea ce fac, de a ma judeca cand ai tu chef, de a ma trece prin filtrele tale de principii inalte, de a te da important crezand ca eu sunt profund impresionata. Tolerezi atat de bine incat nu ma fascinezi cu nimic. Te uiti in jos la mine cu aroganta ta si te vei umple de egocentrismul tau si te vei ridica atat de mult caci voi ingenunchia in fata ta. Asta doar pentru a-ti crea confortul pe care ti-l voi lua de sub picioare cand te astepti mai putin si caderea iti va fi cea mai dureroasa. Ma voi ridica si iti voi lua locul, fara a repeta greseala ta fatala de a te uita inapoi la ce ai distrus.

Caci nu iti spun ca nu imi pasa, caci imi pasa. Imi pasa cat de departe pot ajunge, cat de mult imi pot impinge extremele, cat de repede te pot face sa cedezi. Imi pasa cat de slab esti, cat de mult te poti uimi ca rezisti langa mine cand eu am renuntat la tine de mult. Te voi inebuni, vei avea senzatia ca sunt langa tine, vei vorbi singur. Voi spune ce vrei sa auzi, te voi face sa renunti la tot pentru mine, vei crede ca eu pot substitui orice, vei fi tentat de intentiile mele bune si nu iti vei da seama ca defapt te imping intr-o groapa adanca fara a-mi folosi mainile. Ma voi uita de pe margine, voi plange cele doua lacrimi pe care le am pentru oricine, ma voi ridica si voi zambi in continuare caci fata imi e bolnava de o arcuire falsa a buzelor.

Poate iti vei da seama de jocul ce il joc atat de bine, poate ma vei auzi noaptea vorbind in somn si poate vei incerca sa ma salvezi. Poate vei juca jocul asta mai bine decat mine. Nu ma vei salva caci voi refuza sa ma joc cu tine. Ma voi aseza in fata ta si te voi lasa sa te joci singur. Nu te voi opri, te voi urmari bolnav de fascinata. Caci atunci cand esti singur in asta, jocul tau propriu te va distruge. Pentru ca esti atat de bun vei pierde in fata ta, iar eu voi fi acolo sa vad asta. Iti voi multumi pentru spectacol, ma voi ridica si imi voi achita biletul de trecere, voi privi de doua ori in urma, voi pleca si ma voi intoarce. Pentru ca e singurul spectacol ce imi place, pentru ca esti singurul pe care il voi aprecia caci cea mai demna moarte a unui filosof este cea provocata de filosofiile proprii. Iar tu vei juca incontinuu caci sunt ultimele lucruri ce ti-au ramas: o scena si o pereche de ochi verzi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s