O alfel de zi.Vreau.

Corpul meu plange prea tare. Mai taci, ii spun, termina, ce tot te vaiti atat? Asta pentru singurul moment din zi, dimineata, cand ma intorc la mine, doar pentru a ma mai mustra doua minute. Apoi plec dupa ajutor.

Ma trezesc intr-un fundal de tipete si usi trantite. Ambientul este atat de prost in propia ta casa, incat iti vine sa te ridici si sa pleci. Dar te tine un „ceva” atat de jenant numit „iubire parinteasca”.

O ura pluteste in aer in casa asta de vreo 20 de ani incoace. Respectul nu paseste inauntru, iar dragostea nici nu indrazneste sa priveasca macar pe geam. Doar  noaptea mai induce o liniste surda, de care ai vrea sa te lipesti si sa intrii intr-o letargie mult timp.

Parinti, copii. Familii. Eu as fi plecat demult daca as fi fost in locul ei. Cum poti sa te trezesti in fiecare dimineata cu spatele la sotul tau si sa iti fie atat de scarba sa te intorci? Sunt atat de multe motive pentru care s-ar lipsi de el incat imi e sila sa le enumar. Caci cateodata rezolvarea e doar sfarsitul.

La multi ani mama.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s