Groparul.

Am ingropat o viata adanc. Am aruncat peste ea lacrimi sarate, pietre mari de rau, pamant si ceata. Am uitat-o, iar peste mormant au crescut buruieni impunatoare. Cerul a plans-o atat de mult incat crucea a pocnit. Nu merge nimeni acolo. Cine ar strabate atata drum pentru a nu gasi nimic, pentru un oftat de care nu mai are nevoie acum, e prea tarziu. Cine s-ar risca sa se lupte cu mortii pana la coltul lumii pentru a alina o durere ce s-a infiripat prea mult in pamant? Un rau atat de groaznic incat nici demonii nu l-au putut salva din fata neiertarii si acuzarii propriei conditii umane, in mijlocul caruia se instalase.

Universul s-a speriat si l-a facut ocol, lasand un gol neocupat ce inca il plange, nelasand nici macar doua zambete false si o tinere de mana sa rupa cercul iar lumina stelelor sa-l inunde.

Mergi de unul singur inspre mine, nu te sperie zgmotul asurzitor al pasilor tai peste iarba casanta? De unde stii tu, fiu al nimicului, drumul pe care a pasit alaiul de sperante ce s-au stins de mana cu cate un vis in fata unei gropi negre?

Perfid, lucid, necunoscutul este primit in necunoscut ca absorbtia unei adieri de vant. Intr-un loc plin de pacate nu poate intra decat un pangarit. In asteptarea ta, totul a pierit in jur, dar tu esti pregatit de lupta. Dezamagit, incepi sa te duelesti cu ceata.

Totul e prea slab in fata ta ca sa te poata trage inapoi. Timpul sta in loc. Totul sta in loc. Moleculele ingheata. Tabloul mortuar in care ai intrat se uita mirat, perplex, acuzandu-te ca esti un prost. Dar tu incepi sa sapi.

Sapi atat de adanc incat pamantul incepe sa urle iar demonii se agita euforic. Dai de ea si o ignori. Pentru ce mai continui sa sapi?

O lovitura de lopata. O lumina calda ce spala imundul golului. Mi-ai ignorat copilaria ingropata. Mi-ai redat iertarea.

Reclame

Un gând despre &8222;Groparul.&8221;

  1. A sapa intr-un neant … cu lopata timpului inseamna a dezgropa ceea ce s-a ascuns cu grija intr-un loc indepartat intr-o lume pierduta la fel ca Atlantida … poate exista poate nu … nu stii daca ceea ce cauti poate fi descoperit sau daca il descoperi daca esti pregatit sa-l infrunti …
    La un moment dat, dai de pamantul fagaduintei dar la fel ca Moise … nu ajungi sa gusti din el pentru ca trebuie sa mori … e atat de ermetic inchis ca atunci cand il deschizi iti doresti sa mergi mai departe si sa refuzi sa crezi ca asta este …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s