Mi-e foame!

Me foame! Me foame! Tipa de zor un sarac murdar si vai de masa. Observam ca in ziua de astazi nu mai exista doar „omul strazii”, celebrul boschetar ce sta si cerseste la coltul trotuarului 1 mie de lei. Este o rasa in plina dezvoltare si ramnificare. Din repertoriu avem: „omul metroului”, „omul pietei”, „omul autobuzului”, „omul tramvaiului”, „omul parcului”, „omul garii” etc. Acestia la randul lor se impart in alte categorii cum ar fi, spre exemplu, „omul metroului” care poate fi „clovn”, „recitatorul de Luceafarul”, „cel a carui mama e bolnava”, „cantatorul la flaut” etc. Dupa cum ii este component in alcatuirea numelui, cuvantul „om”, compune astfel subiectul contextual unei societati. Delicat de enervant, extremist intre mila si scarba, oameni ai nimicului vor arde atat timp cat aruncam cu carbuni in ei. Dar societatea parca e fetita aceea blonda cu ochi de portelan la varsta de 5 ani care ia pe toata lumea in brate. Statul ar trebui sa-i plateasca pentru serviciile de intampinare a tuturor in Bucuresti. Pui picioru in Gara de Nord, nu tragi si tu bine o gura de aer izbitor specific si auzi : „-ai o tigara?”, „-nu fumez”. Vrei sa cobori la metrou in Romana auzi : „- Fata da si mie 1 leu”, „-Si dupaia te duci si stai in parcul din spatele coloanelor?”, „-Da sa mananc o paine”, iar acolo se mananca paini. Stai in parc in Eroilor si apare o batranica la vreo 70 de ani, cu un buchet de flori rupte din cine stie ce gradina, murdare si ofilite, „-Ia la fata flori, uite ce frumoasa e!”. Dar tu preferi defapt sa iei trandafiri de dulceata de la cealalta batranica din intersectia de la Dristor de la semafor, cea rujata si aranjata care iti arata semnul de la operatia de pe gat si piept. Si exista o atat de larga varietate incat fiecare ajungem sa avem cel putin, boschetarul din autobuzul cu care mergem acasa.

Mergeam ieri cu autobuzul si il aud pe boschetarul de pe 311 cum urla de foame. Un copil la vreo 4-5 ani si cu bunica lui ii stau in cale in mijlocul autovehicolului. Bunica speriata incepe sa se scotoceasca prin geanta dupa niste maruntis iar copilul cu o miscare precisa a mainii o opreste pe mamaie iar cu o voce calma ii spune : „-Cere bani de droguri, nu-i da.”

Si poate lumea mai are o scapare prin copii nostrii.

” Erau vremuri in care societatea se impartea in doua clase: burghezii si oamenii de jos. Intre ei … cainii comunitari”.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Mi-e foame!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s