Nimicul si Galaxia.

Mă agăţ de stele şi le sting, ca pe lumânările anilor ce trec fără rânduială. Legendă onirică, întremarea uniunii Soarelui şi a Lunii, blestem calomnios. Fluturi prin pustiu, le pătăm aripile cu raze. Şi totuşi, lacrimi nu sunt de vărsat, regrete de pierdut în van, iar nimicul îşi reia liniştit, locul lui desăvârşit în galaxie.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s